Pierre-Charles Le Mettay

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre-Charles Le Mettay
Date personale
Născutiulie 1726 Modificați la Wikidata
Fécamp, Haute-Normandie, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (32 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis ()[4]
Torino ()[4] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiPrix de Rome  Modificați la Wikidata

Pierre-Charles Le Mettay (n. iulie 1726, Fécamp, Haute-Normandie, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un pictor francez, care a realizat mai ales scene mitologice, și designer. Numele său de familie are mai multe variante ortografice, iar prenumele său este uneori dat ca Pierre-Joseph.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul unui orfevrier. Mama sa a murit la cinci zile după botezul său. Când a ajuns la vârsta majoratului, a fost ucenic la un inginer din Sercus, dar curând și-a dat seama că nu învăța abilitățile care să corepsundă aspirațiilor sale. La vârsta de abia șaisprezece ani, a reușit să găsească un post în studiourile lui François Boucher.[5] În cinci ani, a fost gata să concureze cu alți artiști la Académie royale de peinture et de sculpture⁠(d) și a primit Prix de Rome pentru pictură în 1747.

Când a ajuns la Academia Franceză din Roma, și-a petrecut o mare parte din timp realizând pictură religioasă, în loc să urmeze programa școlii. Cu toate acestea, în 1751, noul director, Charles-Joseph Natoire⁠(d), l-a ales ca unul dintre cei patru studenți care aveau să realizeze picturi pentru Direcția Generală din Napoli, în ciuda opoziției marchizului de Marigny⁠(d), care credea că Mettay nu are talent și își ignorase prea mult studiile.[5] A plecat la Napoli în 1753, urmat de o călătorie prin principalele porturi adriatice. A rămas la Torino suficient de mult timp pentru a fi prezentat la curte și pentru a primi mai multe comisioane. În 1756, s-a întors la Paris.

Cu ajutorul lui Boucher, a creat picturi din schițe ale Greciei, realizate de arhitectul Julien-David Le Roy⁠(d) cu ocazia recentei sale vizite în această țară, apoi a făcut același lucru pentru un set de gravuri de Jacques-Philippe Le Bas⁠(d), care au fost publicate în două broșuri. Pe baza acestor lucrări, s-a prezentat pentru a deveni membru al Academiei Regale și a fost acceptat drept candidat în 1757.[5] La scurt timp după aceea, a început să expună la Salon și a primit mari laude din partea Mercure de France.

Îmbăierea lui Venus

A devenit membru cu drepturi depline al academiei în 1759, dar a murit douăzeci și șase de zile mai târziu. Sănătatea lui fusese întotdeauna fragilă și este posibil să fi cedat din cauza suprasolicitării.[5]

Multe dintre lucrările sale au fost distribuite pe scară largă după ce au fost transformate în gravuri de Jean-Charles Le Vasseur⁠(d), Louis-Simon Lempereur și Adrian Zingg⁠(d). Cele mai multe dintre desenele pe care le-a realizat în Italia au fost vândute familiei Ribard, o familie de negustori foarte cunoscută din Rouen. Unele au ajuns în cele din urmă în posesia lui Jean-Baptiste Descamps⁠(d), fondatorul „École de dessin de Rouen”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Pierre Joseph Lemettay, RKDartists, accesat în  
  2. ^ a b Pierre Joseph or Pierre Charles Le Mettais, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  3. ^ a b Pierre-Charles Le Mettay, Le Mettay, Pierre-Charles[*][[Le Mettay, Pierre-Charles (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b RKDartists, accesat în  
  5. ^ a b c d Jules Hédou, P. C. Le Mettay, peintre du roi, 1726-1759, Henry Boissel, 1881 Complete text @ Google Books

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gilles Chomer, „Le Peintre Pierre-Charles Le Mettay (1726-1759)”, în Bulletin de la Société de l'histoire de l'art français, 1983
  • Gérard Bruyère, „L'Esquisse peinte du rideau de scène de la salle des spectacles de Lyon par Pierre-Charles Le Mettay (1726-1759)”, în Bulletin municipal officiel de la ville de Lyon, #5967 și #5968, 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]