Ștefan Panaitescu
| Ștefan Panaitescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 10 iunie 1872 |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | militar  |
| Șef de stat major al Comandamentului Trupelor din Transilvania | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Activitate | |
| Gradul | Sublocotenent (1895) Locotenent (1898) Căpitan (1905) Maior (1911) Locotenent-colonel (1915) Colonel (1917) General de brigadă (1918)[1]:p. 444 |
| A comandat | 1917 - comandant al Brigăzii 7 Infanterie 1918 - comandant al Brigăzii 29 Infanterie 1918 - comandant al Brigăzii 40 Infanterie 1918 |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
Modifică date / text  | |
Ștefan Panaitescu (n. 10 iunie 1872 - d. ?) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor mari unități și unități militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.
A îndeplinit funcția de comandant de brigadă în anul 1918.[2]
Cariera militară[modificare | modificare sursă]
Ștefan Panaitescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie ale armatei române, avansând până în anul 1915 la gradul de maior. A fost locotenent-colonel în 1916, colonel în 1917 și general de brigade în 1918[3]
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de Șef de Stat Major al Diviziei a 13-a Infanterie, comandant al Brigăzii 7 Infanterie și comandant al Brigăzii 29 Infanterie și al Brigăzii 40 Infanterie [2]:p. 240, 288[4]
În cadrul acțiunilor militare postbelice, a fost șef de stat major al Comandamentului Trupelor din Transilvania.[5]:p. 311[6]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a acționat în calitate de șef de stat major al Comandamentului Trupelor din Transilvania în operațiile militare postbelice.
- „Pentru destoinicia cu care a pregătit în mod minuțios și judicios, toate lucrările pregătitoare laofensiva din aprilie 1919, pentru deosebita activitate desfășurată pe tot timpul acțiunei.”
- Înalt Decret no. 2189 din 6 iunie 1919[7]:p. 142
Decorații[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912) [1]:p. 444
Medalia Bărbăție și Credință, cu distincția „Campania din Bulgaria 1913” (1913)
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 6 iunie 1919[7]:p. 142
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ a b Valeriu Avram (coord.), Războiul de reîntregire (1916-1919). Comandanți militari români, București, 2016
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, 1915
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ^ Lt. col. Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
- Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
